Sayuri – o gheisa plina de talente


Inceputurile mele in ale scrisului erau prin toamna lui 2009, cand am reusit sa ne schimbam vechea masina cu una nou-nouta. Imi aduc aminte de vorbele frumoase de la prietenii de pe Suzuki Club si incurajarile acestora care is doreau sa le povestesc cat mai multe in jurnal. Vorbele lor de bine si acum imi aduc emotiii in suflet, dar din pacate nu am putut sa tin ritmul unui jurnal, iar astazi m-am gandit sa redau cateva pasaje scrise la vremea respectiva in jurnalul Asa incepeam in 04.Nov.2009...
M-a privit neincrezator, in ultima saptamana... Stia ca vroiam sa o parasesc si incepuse sa faca nazuri din electromotor. Ma servise cu credinta si eu ii dadeam papucii, lipsit de recunostinta ce i se cuvenea. Meciuri de fotbal, nopti pierdute pe la terase si situatii limita, ne apropiasera unul de celalalt, dar ea imbatranise si mie nu mai imi placea; era doar o alta experienta ce trebuia sa se termine si pentru ca imi parea rau sa o vad ajungand de izbeliste, am hotarat sa o las pe mana lui taica-miu, un monument al prudentei la volan in mainile caruia va fi in siguranta. Deci ADIO Katiusa, Dacioara mea berlina de 5 anisori, ramai cu bine, caci nu voi uita niciodata cum se regleaza tachetii sau se repara pompa de frana. Acum aveam nevoie cu adevarat de un sprijin... o doamna pe strada, o gospodina in casa si o panarama in pat.
Si la cateva zile distanta in 12.Nov.2009...
In toiul noptii sar din pat ca ars... imagini atat de familiare imi tulburau somnul si totusi eu nu le vazusesem sau simtisem niciodata; noptile reci aduceau o naluca ce prindea contur in visele mele... Ochi de sticla maestuosi prevesteau nopti albe ce greu aveau sa curga pana ca ea sa fie langa mine... Ce grea este asteptarea...
Ce sa dormi noaptea cand stii ca dimineata la ora 09:00 ai intalnire cu cea ursita ... Ma trezesc la 05:30 si vad stirile in reluare: Greva la Metrou... Fuck that; nimeni si nimic nu se pune impotriva noastra, Sayuri parca imi soptea la ureche: noi doi impotriva tuturor . Deci umblu ca un bezmetic prin casa pana pe la 07:45, plec apoi grabit spre locul unde ne dadusem intalnirea pt prima si intaia data. Nu am cuvinte sa va spun ce a fost in inima mea dupa ce am ramas singur cu ea si am iesit impreuna pe strada. Sunt foarte mandru sa o am langa mine... i-am descoperit primul talent: ADUCE INTOTDEAUNA BUCURIE IN SUFLET ...se pare ca gheisa incet isi pune amprenta asupra mea; relatia noastra ia foc... a inceput deja sa imi schimbe numele in SX4Owner, dar pe mine nu m-a intrebat nimic . Voi lua masuri o discutie serioasa cu ea, pe serpentinele de la Paraul Rece! Va spun reactiile (poze) maine...
Nu a durat mult timp si am efectuat un test drive, urmat de o "istorisire" in jurnal....19.Nov.2009
N-am nici o sansa... Mi-a taiat orice replica din mometul in care am pornit la drum intins ; imi sopteste de la 3000rpm ca i-ar placea mai mult, dar eu imi spun ca sunt un gentleman si nu trebuie sa fortez nota; ma face comod in scaun si ma ingana cu o muzica linistita. Sub capota, inima incepea sa ii bata mai tare, iar eu neobisnuit cu o intalnire matinala (la 06:00 dimineata eram deja plecat) ma simteam putin stangaci, dar plin de speranta pentru tot ceea ce avea sa vina. Acum ne tatonam unul pe celalalt, iar pe masura ce timpul fugea ne cunosteam din ce in ce mai bine. Ajungem pe serpentinele de la Paraul Rece (ea nu stie, dar de 10 ani tot pe acolo mi-am dus domnisoarele, deci teritoriul meu) si imi spun in gand: acum sa te vad cum dai din fundul tau bombat , ca pana acum m-ai amagit destul. Si stanga... si dreapta... si iar stanga... si iar dreapta... ramasesem mut de uimire; gheisa mea linistita, iesise din canoanele educatiei japoneze si se misca precum o cadana in spatele voalului transparent de matase; sa stai nemiscat in scaunul special conturat pentru mine, sa vezi prin parbrizul imens, bogatia de culori a toamnei cu verdele splendid al brazilor si ruginiul frunzelor de fag... de nepretuit... . Am hotarat sa ne odihnim putin si sa admiram impreuna privelistea ....
La intoarcere o amintire (Moieciu-Bucuresti 6 ore pe drum), ce se incadreaza perfect pentru "Tara in care traim..."
Postat la:
Inapoi